În Franţa, ţară laică din 1905, nu sunt organizate sărbători oficiale cu prilejul Sărbătorilor Pascale.
Cu toate acestea, Paştele este pentru francezi la fel de important ca şi Crăciunul sau poate chiar mai important.
În anumite zone, unde tradiţia religioasă este mai pregnantă decât în altele, cum ar fi Mont Saint Michel, Lourdes sau Corsica de exemplu, sunt organizate câteva evenimente pentru a sărbători, dar ele nu sunt atât de fastidioase precum în ţările vecine, cum e cazul Spaniei de pildă, unde se organizează Semana Santa.
Tradiţiile există, fie că sărbătorim pentru motive religioase sau nu.
Paştele sinonim de convivialitate
Pentru mulţi dintre francezi, Sărbătorile Pascale sunt prilejul să se reîntâlnească cu familia şi cu prietenii. Cum Paştele are loc în perioada martie – mai, el coincide cu începutul primăverii şi aduce pe lângă tradiţii şi un aer de vacanţă. Lunea este zi liberă în toată Franţa, iar în unele regiuni chiar şi Vinerea Mare, ceea ce ne permite să organizăm o mini vacanţă. Ieşim în sfârşit din iarnă şi putem sărbători Paştele în aer liber, cu soare şi timp frumos.
La chasse aux œufs
Slujba de duminică şi sunetul clopotelor care răsună peste tot deschid, pentru cei mici, cursa oficială a ouălor de ciocolată, pe care le vor căuta în grădini sau în parcuri, eveniment organizat aproape în toate oraşele şi satele din Franţa si denumit la chasse aux œufs. În anumite regiuni, sunt iepuraşii care aduc ouăle de ciocolată, nu clopotele. 😊
Masa de Paşte tradiţională are la bază carnea de miel, simbol al purităţii. În funcţie de zonă, preparatele sunt diferite : gigot de miel, paté de miel sau chiar desert din miel în zona Alsace (mai jos un link util cu reţetele tradiţionale). În ziua de Paşte ne oferim reciproc ouă de ciocolată sau fritures de chocolat, bucăţele de ciocolată în formă de peşte, crustacee sau fructe de mare, în amintirea miracolului înfăptuit de către Isus după ce a Înviat.
Tradiţia ouălor de Paşte
Oul e simbol al fertilităţii şi al renaşterii. Tradiţia ouălor de Paşte datează în Franţa din secolul XIII. Ouăle de găină sunt vopsite în roşu în amintirea sângelui lui Isus Hristos. De-a lungul secolelor, vopsirea şi decorarea ouălor devine din ce în ce mai rafinată iar în Franţa îi datorăm pictorului Antoine Watteau, secolul XVII, primul pas spre emanciparea ouălor, fiind cel care a avut ideea de a picta ouăle şi de a le oferi în dar lui Louis XV.
Ouăle de ciocolată ajung târziu în tradiţiile de Paşte. Începând cu secolul XVIII, în sferele înalte din societate, ouăle sunt golite pentru a fi umplute cu ciocolată lichidă. La mijlocul secolului XIX, tehnica permite în sfârşit solidificarea ciocolatei şi realizarea ouălor de ciocolată. Accesul rămâne însă restrâns cercurilor elitiste şi se democratizează de-abia la sfârşitul celui de-al Doilea Imperiu. De atunci Sărbătorile Pascale sunt asociate, mai ales pentru cei mici, cu ouăle şi alte figurine de ciocolată.
Dar cine aduce ouăle de ciocolată ?
În cele mai multe regiuni, tradiţia spune că ouăle sunt aduse de către clopotele bisericilor, care pleacă din Vatican în Joia Sfântă şi vestesc în drumul lor învierea lui Isus, semănând în acelaşi timp pentru cei mici o mulţime de ouă de ciocolată în grădini şi în parcuri.
Pentru a termina articolul într-un ton delicios, iată câteva reţete tradiţionale de Paşte :
https://cuisine.journaldesfemmes
Joyeuses Pâques à tous !
Surse :
https://teteamodeler.ouest-france.fr/paques/symbole-paques/cloche-de-paques
Imagini :
