Ce este un dialect sau o limbă regională?
Care sunt diferitele limbi regionale vorbite în Franţa şi câte există?
Ce accente ne încântă auzul?
Allez, on fait le point rapidement! 😊
CE ESTE UN DIALECT?
Franţa este o ţară care posedă un număr impresionant de dialecte, chiar dacă franceza rămâne limba oficială.
Articolul 2 din Constituţia din 1958 este foarte clar pe această temă : «Limba Republicii este limba franceză.». Dar asta nu înseamnă că Franţa respinge idiomurile* locale căci aceeaşi Constituţie adaugă în 2008 că «Limbile regionale aparţin patrimoniului francez.»
*IDIÓM, idiomuri, s.n. Termen general care denumește o unitate lingvistică (limbă, dialect sau grai). www.dexonline.ro
Oare trebuie vorbit despre dialect, grai sau limbă atunci când facem referinţă la aceste idiomuri?
Nici lingviştii nu sunt de acord pe această temă!
Încercând să simplificăm, în general, spunem că un dialect (dialecte sau régiolecte în franceză) = o limbă regională = un idiom practicat într-o zonă geografică de către un număr redus de vorbitori, având caracteristici distincte de gramatică, vocabular şi pronunţie, care îl diferenţiază de alte dialecte ale aceleaşi limbi, practicate în alte regiuni.
Cât despre grai (patois în fr), acesta este asociat unui idiom practicat într-o zonă geografică de mici dimensiuni şi în general de preponderenţă rurală.
Dialectul sau limba regională nu au un sens devalorizant, căci un dialect posedă caracteristici proprii (gramatică, sintaxă…), ceea ce şterge orice diferenţă de structură între el şi o limbă oficială. Diferenţa o face doar faptul că este vorbit numai într-o zonă şi de către un număr limitat de vorbitori.
Mai mult, limbile regionale sunt în anumite cazuri anterioare limbii franceze oficiale.
CÂTE LIMBI REGIONALE EXISTĂ ÎN FRANŢA?
O listă aprofundată a fost stabilită în 1999 de către Bernard Cerquiglini, fiind actualizată de-a lungul anilor. Lingviştii estimează că există în Franţa în jur de 75 de limbi regionale. Unele sunt predate la şcoală, de exemplu l’occitan, le breton, le basque, le corse, l’alsacien sau le tahitien. 400.000 de elevi învaţă o limbă regională în şcoli publice sau private.
- ÎN FRANŢA METROPOLITANĂ
În Franţa europeană se vorbesc următoarele limbi regionale (vi le notez în franceză căci nu ştiu dacă există pentru toate un echivalent în limba română):
alsacien; basque; breton; corse; catalan; flamand occidental; francique: francique luxembourgeois, francique mosellan, francique rhénan; francoprovençal; langues d’oïl: bourguignon-morvandiau, champenois, franc-comtois, gallo, lorrain, normand, picard, poitevin-saintongeais, wallon; occitan: auvergnat, gascon, languedocien, limousin, provençal, vivaro-alpin; parlers du Croissant; parlers liguriens.
- ÎN REGIUNILE D’OUTRE-MER
Foarte numeroase în regiunile d’outre-mer (în afara Franţei europeene), mai mult de 50 recensate, apartenenţa lor la patrimoniul francez este înscrisă în constituţie. Ca exemplu, Noua Caledonie are 30 de limbi regionale iar Guiana Franceză are 10.
Aceste limbi sunt încă transmise în aceste regiuni în cadru familial şi sunt foarte prezente în mediile sociale. Chiar dacă franceza rămâne limba oficială în administraţie, servicii publice şi mass-media, ea este des considerată în aceste departamente ca o limbă secundară, puţin sau chiar deloc cunoscută câteodată de către anumite categorii de populaţie.
Care este limba regională cea mai vorbită în Franţa?
Ei bine, este vorba despre creolă. Vorbită de către aproximativ 2.500.000 de persoane.
Care este limba regională cea mai dificilă în Franţa?
Specialiştii spun că este vorba despre bretonă. Limbă celtică vorbită de către aproximativ 250.000 de persoane, extrem de ataşate culturii lor; în Franţa avem o expresie: mândrie bretonă.
Foarte greu de înţeles şi de învăţat. De exemplu, bărbat se spune “den” sau “gwaz”, femeie “plac’h” sau “maouez”, “dour” înseamnă apă şi verbul a avea se traduce prin “kaout”. Fără legătură cu franceza pe care o cunoaşteţi, corect ? 😊
Care este limba regională cea mai surprinzătoare?
Le parler du Croissant, puteţi să o reperaţi pe hartă ?
VORBIM CU ACCENT ÎN FRANŢA?
Ei bine, DA! Şi încă peste tot…
Există regiuni fără accent specific? Probabil că nu, căci toate regiunile sunt într-un fel sau altul sub influenţa limbilor regionale.
Astfel, în sud limba franceză este “cântată”; locuitorii din sudul Franţei sunt imediat reperaţi, este suficient să pronunţe câteva cuvinte şi stim deja de unde vin…. 🙂 De exemplu, în regiunea Toulouse vorbim cu accent tonic : pronunţăm o silabă cu mai multă forţă decât pe celelalte într-un cuvânt.
Toată lumea cunoaşte accentul din sud, imortalizat în operele lui Pagnol sau larg popularizat în comedia Bienvenue chez les Ch’tis.
Mai puţin cunoscut este de exemplu accentul franc-comtois, vorbit în centru-est, în oraşe precum Besançon sau Belfort. Câteva caracteristici : o-ul se pronunţă deschis şi t-ul final este pronunţat (de exemplu vingt se pronunţă vinte).
Accentul cel mai apreciat, căci melodios, este cel din sud zona Provence, cel din zona pariziană fiind doar pe locul 4 (vezi imaginea de mai sus).
Acceptat în anumite domenii, cum ar fi în muzică sau cinema (Francis Cabrel sau Fernandel de exemplu), un accent poate fi discriminatoriu, mai ales practicat în anumite domenii ale vieţii publice : media, politică…
Când vorbim despre discriminare în raport cu o limbă regională sau un accent, vorbim despre glottofobie (din gr. glotta = limbă).
În Franţa este vorba despre o formă (chiar dacă lejeră) de dispreţ şi de respingere a formelor ce nu corespund francezei standard, pe care elitele pariziene au folosit-o ca armă de control şi de influenţă politică. Nefolosirea francezei standard este considerată în anumite medii ca o lipsă de educaţie, de seriozitate şi în general o manifestare, cum am spune în română «prea ca de la ţară»…
Mai multe info despre accentele principale în Franţa aici: https://fr.wikipedia.org/wiki/Accents
Sursă articol:
https://www.culture.gouv.fr/Thematiques/langue-francaise-et-langues-de-france
